Orasul meu

Bucuresti este un oras …sa zicem interesant, si cu bune si cu rele. Fiecare locuitor al acestui oras are anumite reguli dupa care traieste si isi organizeaza ziua. De exemplu, daca afara ploua, obligatoriu trebuie sa adaugi aproximativ o jumatate de ora la timpul alocat ajungerii la destinatie, dupa cum spune si dna. prof. de biologie „un strop de ploaie egal o masina in plus in trafic”. Si mare dreptate are. Parca atunci cand ploua toti bucurestenii brusc gasesc ceva de facut care implica iesitul afara…va imaginati : se scoala omu in weekend sa zicem la ora 8-9 si isi zice „Ba, nu am ce face azi….”. Se trezeste din pat, se uita pe geam si vede ca ploua. Brusc isi aminteste ca nu mai are rosii in frigider si pleaca la piata. Dar daca ar fi fost soare si cald afara s-ar fi uitat pe geam si s-ar fi intors in pat pt.  inca vreo 2 ore. Alt exemplu ar fi ca in transportul in comun inainte sa te imbarci in calatoria deosebita pe care ratb-ul ti-o pune la dispozitie trebuie sa te inarmezi cu o cantitate imensa de calm. Serios.  In fiecare autobuz/tramvai exista o veritabila doamna foarte in varsta (baba in toata regula) extrem de paranoica, si aici vorbesc din experienta personala. E tipul de persoana care daca incepe sa se certe cu tine va avea grija ca tot autobuzul sa auda, incercand astfel sa obtina „acordul” autobuzului da a te certa. Tu, trebuie sa faci 2 chestii : sa nu ridici tonul si sa nu incerci sa folosesti propozitii cu mai mult de 2-3 cuvinte pt. atunci raspunsul tau este preluat de creier care mai adauga cateva cuvinte care la randul lor implica ridicarea tonului. Partea mea preferata a acestui oras o reprezinta atmosfera din spatele blocului. Nu ma refer la „nascut si crescut in cartier” sau „dupa blocuri suntem noi…”, ci la copiii mici care joaca fotbal cu porti din sticle pietre etc, batrinii care stau la o masa improvizata/neimprovizata jucand table sau sah, grupuri de tatici care stau sprijiniti de masini cu o bere in mana fiind atenti la copii lor, discutand despre fotbal/masini/politica & stuff, cel putin asa a fost in spatele blocului in care am copilarit eu. Aceste scene se repeta aproape zilnic cu o naturalete extraordinara, in spatele blocului ar trebui sa fie centrul orasului, aici ar trebui sa vina turistii daca vor sa se simta bine. Acestea fiind spune v-am prezentat orasul meu. Poate ca blocurile se vor moderniza – se vor picta in albastru si caramiziu, poate ca vechile magazine se vor transforma in banala contemporaneitate – vor fi modernizate intr-un mod stupid, poate ca asfaltul va deveni din ce in ce mai deplorabil – acoperit de zeci de gunoaie; da, bine, poate. insa in mod sigur nu am puterea sa uit plimbarile de pe vestitul lipscani, frecventatul oricarui bar in timpul orelor sau veselia din urma sfarsitului de saptamana; si toate de aici, din capitala…..

Anunțuri

~ de Andrei pe Octombrie 29, 2009.

3 răspunsuri to “Orasul meu”

  1. Asa e in fiecare oras.

  2. andrei.ai drepatate.si la mine a fost la fel.de fapt mereu e la fel.povestea e mereu aceeasi,dar cu alte personaje.Bucurestiul e acelasi.niciodata nu se va schimba.poate doar modul nostru de a-l vedea s-a schimbat un pic.:):D…imi place post-ul.:):P

  3. Asa e si-n spatele blocului meu. In plus, la mine se hahaie niste drogati pana la ora 2 noaptea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: